PLURALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia lumea ar fi formată dintr-o pluralitate de realități de sine stătătoare, independente unele de altele. 2. Principiu al democrației care preconizează necesitatea existenței mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între membrii societății și putere, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației. ♦ P. gener. Orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multiplicitate de factori echivalenți, de principii etc. care nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizată prin existența acestei multiplicități. – Din fr. pluralisme. Vezi definitia »

MALTHUSIANÍSM s.n. Teorie reacționară care susține teza falsă că, în timp ce mijloacele de existență nu pot spori decât în progresie aritmetică, populația crește în proporție geometrică și că deci cauzele mizeriei maselor exploatate ar fi de ordin natural și biologic, nu social. [Pron. -si-a-. / < fr. malthusianisme, cf. Malthus, teolog și economist englez]. Vezi definitia »

MACHÍSM s. n. Empiriocriticism. [Pr.: mahísm] – Din rus. mahizm. Vezi definitia »

NEOKANTIANÍSM s.n. Orientare idealistă din filozofia contemporană (reprezentată de mai multe școli), care reia tezele kantiene în condițiile noilor achiziții ale științelor, aducând contribuții mai ales în domeniul epistemologiei, filozofiei culturii și axiologiei. [Cf. germ. Neokantianismus, rus. neokantianstvo]. Vezi definitia »

PLEOMORFÍSM s. n. 1. polimorfism. 2. concepție care susține variabilitatea morfologiei bacteriilor. (< fr. pléomorphisme) Vezi definitia »