ANAHORETÍSM s.n. (op. cenobitism) Mod de viață al anahoreților. [< fr. anachorétisme]. Vezi definitia »

TARANTÍSM s. n. manifestare isterică convulsivă atribuită mușcăturii tarantulei. (< fr. tarentisme, it. tarantismo) Vezi definitia »

NORMATIVÍSM s. n. 1. purism dogmatic, atitudine normativă sistematică. 2. curent în filozofia contemporană care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. (< fr. normativisme) Vezi definitia »

NABÍSM s. n. teoria picturală a nabiștilor. (< fr. nabisme) Vezi definitia »

CANTARIDÍSM s. n. intoxicație acută cu cantaridină. (< engl. cantharidism) Vezi definitia »