Definita cuvantului orăcăit
ORĂCĂÍT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orăcăit
COLBUÍT, -Ă adj. v. colbăit. Vezi definitia »
ÎNMREJUÍT, -Ă, înmrejuiți, -te, adj. Prins în mreajă. Din în- + mreajă. Vezi definitia »
AKERMANÍT s.n. (Geol.) Silicat de calciu și de magneziu natural. [< rus. akermanit]. Vezi definitia »
MONOPARTÍT, -Ă adj. (despre forme muzicale) dintr-o singură secțiune, unitar din punct de vedere tonal și tematic. (< fr. monoparti) Vezi definitia »
ARGENTÍT s.n. (Geol.) Minereu constând din sulfură naturală de argint care cristalizează în sistemul cubic în cristale cenușii; argirit. [Cf. fr. argentite, germ. Argentit]. Vezi definitia »