Definita cuvantului orăcăit
ORĂCĂÍT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orăcăit
știpuít, -ă, adj. (reg.; despre obiecte de îmbrăcăminte) tighelit, tivit. Vezi definitia »
v.Hematocrit Vezi definitia »
ARGENTÍT s.n. (Geol.) Minereu constând din sulfură naturală de argint care cristalizează în sistemul cubic în cristale cenușii; argirit. [Cf. fr. argentite, germ. Argentit]. Vezi definitia »
păsmăngít, -ă, adj. (reg.) 1. slab, uscat, prăpădit. 2. (fig.) amărât, chinuit; greu. 3. zăpăcit, aiurit, zănatic. Vezi definitia »
mitocosít, -ă, mitocosíți, -te, adj. (reg.) încurcat, zăpăcit, deranjat. Vezi definitia »