figúră (figúri), s. f. – 1. Chip, față, obraz. – 2. Imagine plastică. – 3. Persoană, tip. – Mr. figură. Fr. figure, în mr. din it. figura, cf. ngr. φιγούρα, alb. figurë. – Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s. m. (persoană care participă la o piesă de teatru fără a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurină, s. f. (statuetă); configura, vb. (a lua o anumită formă); configurație, s. f. (înfățișare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefigurație, s. f. (acțiunea de a prefigura). Vezi definitia »

zootehnístă s. f., g.-d. art. zootehnístei; pl. zootehníste Vezi definitia »

PERVITÍNĂ s. f. substanță organică, folosită ca stimulent al sistemului nervos central pentru a face să dispară oboseala și somnul. (< fr. pervitine, germ. Pervitin) Vezi definitia »

AZBUCOÁVNĂ, azbucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar. – Din sl. azŭbukovĩno. Vezi definitia »

ASTRINGÉNȚĂ s.f. Calitatea unor substanțe de a fi astringente. [< fr. astringence]. Vezi definitia »