CORNÉT², corneți, s. m. (Înv.) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet. Vezi definitia »

BRUNÉT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) oacheș, brun. [< it. brunetto, cf. fr. brunet]. Vezi definitia »

TESMOTÉT s. m. (ant.) titlu dat celor șase magistrați atenieni însărcinați cu păstrarea și interpretarea legilor. (< fr. thesmothète, gr. thesmothetes) Vezi definitia »

EPITÉT, epitete, s. n. Determinant expresiv, de obicei cu funcțiune de adjectiv, pus pe lângă un substantiv. – Fr. épithète (lat. lit. epitheton). Vezi definitia »

ELECTROMAGNÉT s. m. 1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acțiunea unor curenți electrici de conducție. 2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfășurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acțiunea curenților electrici ce străbat acel fir. (< germ. Elektromagnet) Vezi definitia »