DESPĂRȚÍRE, despărțiri, s. f. Faptul de a (se) despărți. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărțit; despărțit¹. 2. Divorț. 3. Diviziune, împărțire, segmentare. ♦ (Concr.) Despărțitură. ♦ (Înv.) Circumscripție (polițienească sau administrativă); p. ext. localul unde erau instalate birourile unei circumscripții. – V. despărți. Vezi definitia »

BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi. Vezi definitia »

noiémbre (= noiembrie) s. m. invar. Vezi definitia »

părcăníre, părcăníri, s.f. (înv. și reg.) 1. întărire. 2. construire. 3. înrămare, încadrare. Vezi definitia »

ÎNTREȚÍNERE s.f. Acțiunea de a (se) întreține și rezultatul ei; păstrare. ♦ Taxă plătită pentru acoperirea cheltuielilor comune ale clădirilor. [< întreține]. Vezi definitia »