glávă (-ve), s. f. – 1. Cap. – 2. (Înv.) Capitol. Sl. glava (Cihac, II, 121; Conev 87), cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γϰλάβα „căpățînă”. Primul sens are totdeauna o nuanță depreciativă. Din sb. pare a proveni glag, s. n. (Banat, colț), prin intermediul unei asimilări. – Der. glăvățînă, s. f. (căpățînă, dovleac), prin încrucișare cu căpățînă, cf. bg. glavetina; glovoț, s. n. (căpățînă); glarhnică, s. f. (șervet răsucit în formă de colac pe care se așază greutatea purtată pe cap), din sl. glavnikŭ „de cap”; glaviznă, s. f. (înv., capitol), din sl. glavizna, împrumut literar. Cf. sglăvoc. Vezi definitia »

ocarínă (ocaríne), s. f. – Instrument muzical de suflat. It. ocarina. De aici ocarină (var. carină), s. f. (Arg., nas), cf. G. M. Dragoș, BF, XI, 108. Vezi definitia »

GHERÍLĂ s.f. Război de hărțuială sau luptă de ambuscadă dusă de partizani sau de trupe regulate. [Var. guerilă s.f. / < fr. guérilla, sp. guerrilla]. Vezi definitia »

LUBRIFIÁNȚĂ s. f. Însușire a unui material de a putea fi întrebuințat ca lubrifiant. [Pr.: -fi-an-] – Lubrifi[ant] + suf. -anță. Vezi definitia »

CNEMÍDĂ, cnemide, s. f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldații greci. – Din fr. cnémide. Vezi definitia »