HIPOCÉNTRU, hipocentri, s. m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din fr. hypocentre. Vezi definitia »

VARIOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea variațiilor câmpului magnetic pământesc. 2. Instrument pentru măsurarea modificărilor presiunii atmosferice. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei verticale a avioanelor. 3. Aparat care produce o inductivitate variabilă. [< fr. variomètre]. Vezi definitia »

CONTRAMÁISTRU s.m. 1. Șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (În trecut) Grad de subofițer în marină; persoană care avea acest grad. [Var. contramaestru s.m. / după fr. contre-maître]. Vezi definitia »

TAHIMÉTRU² /TAHOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer) Vezi definitia »

EXTRATERÉSTRU, -Ă adj., s. m. f. (ființă) din afara globului pământesc. (< fr. extraterrestre) Vezi definitia »