Definita cuvantului orație
ORÁȚIE, orații, s. f. 1. (Pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (Livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (Înv.) Oratoriu1 (1). [Var.: orațiúne s. f.] – Din lat. oratio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orație
AMBIOFONÍE s. f. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor. (< fr. ambiophonie) Vezi definitia »
GÁBIE, gabii, s. f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg și folosită ca post de observație sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia. Vezi definitia »
VISCERALGÍE s. f. denumirea generică pentru tulburările de sensibilitate ale viscerelor. (< fr. viscéralgie) Vezi definitia »
ASTÉRIE s.f. (Zool.) Specie de echinoderm în formă de stea; stea-de-mare. [Gen. -iei. / < fr. astérie]. Vezi definitia »
KALIEMÍE s. f. prezența potasiului în sânge; potasemie. (< fr. kaliémie) Vezi definitia »