Definita cuvantului beatitudine
BEATITÚDINE s.f. Stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. béatitude].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu beatitudine
MOȚIÚNE1 s.f. (Liv.) Mișcare. [Pron. -ți-u-. / cf. it. mozione, lat. motio]. Vezi definitia »
ARTICULAȚIÚNE s.f. v. articulație. Vezi definitia »
CONVICȚIÚNE s.f. (Rar) Convingere. [Pl. -ni, var. convicție s.f. / cf. lat. convictio, fr. conviction]. Vezi definitia »
OBTUZIÚNE s.f. (Rar) Obtuzitate. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. obtusion]. Vezi definitia »
porc de câine expr. ticălos, nemernic, nelegiuit. Vezi definitia »