Definita cuvantului belea
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu belea
SPRÂNCENEÁ, sprâncenele, s. f. Sprâncenuță. [Var.: sprinceneá s. f.] – Din sprânceană + suf. -ea. Vezi definitia »
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea. Vezi definitia »
Denumirea engleză pentru curcuma (Curcuma domestica). Vezi definitia »
Legea care postuleaza consolidarea la momente distantate in timp a diverselor functii, procese si structuri psihice Dictinoar psihiatrie. Constantin gorgos Vezi definitia »
CINEVÁȘILEA pron. nehot. v. cinevași. Vezi definitia »