Definita cuvantului belea
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu belea
a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit. Vezi definitia »
șișaneá, șișanéle, s.f. (înv. și reg.) pușcă lungă arnăuțească. Vezi definitia »
vadeá (înv., reg.) s. 1, art. vadeáua, g.-d. art. vadélei; pl.vadéle, art. vadélele Vezi definitia »
ridea de se prapadea Vezi definitia »
iradeá, iradéle, s.f. (înv.) decret, ordin al Sultanului.
Vezi definitia »