DIHOTÓMIC, -Ă, dihotomici, -ce, adj. Care se bifurcă, se împarte în două sau din două în două. [Var.: dicotómic, -ă adj.] – Din fr. dichotomique. Vezi definitia »

fínic (fínici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv. Vezi definitia »

SIMPATOLÓGIC, -Ă, simpatologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la simpatologie, de simpatologie. – Din fr. sympathologique. Vezi definitia »

SINFÁZIC, -Ă adj. (despre procese periodice) care au aceeași fază. ♦ antenă ~ă = antenă alimentată în fază cu celelalte antene ale unui sistem radiant. (< engl. sinfazic) Vezi definitia »

NEVRÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de nevroză. II. adj. care provoacă nevroză; neurotic. (< fr. névrotique) Vezi definitia »