scorúșă, scorúșe, s.f. (reg.) aluat (dospit sau nedospit) umplut cu brânză, urdă, mere etc., prăjit în grăsime; pup, clătită, plăcintă, uscățea. Vezi definitia »

SOMIÉRĂ s.f. 1. Rețea elastică de sârmă fixată într-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. Bloc de piatră care susține o boltă. ♦ Grindă de reazem principal pe care se sprijină grinzile secundare ale unui planșeu. [Pron. -mi-e-. / < fr. sommier]. Vezi definitia »

norulíță, norulíțe, s.f. (pop.) noră, norucă, norurea, noruță. Vezi definitia »

HÂRȘÂITÚRĂ, hârșâituri, s. f. 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic. 2. Hârșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: hârșcâitúră, hârjâitúră s. f.] – Hârșâi + suf. -tură. Vezi definitia »

BRÁGHINĂ s. f. Soi autohton de viță de vie, cu boabe rare, roșii, care se coc devreme. – Et. nec. Vezi definitia »