ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije. Vezi definitia »

BRONHOSPIROGRAFÍE s. f. înregistrare spirografică a ventilației celor doi plămâni. (< fr. bronchospirographie) Vezi definitia »

CONSACRÁȚIE s. f. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor. (< lat. consecratio, fr. consécration) Vezi definitia »

CONCENTRÁȚIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione]. Vezi definitia »

HIBERNOTERAPÍE s.f. Folosire a hibernației artificiale în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. hibernothérapie, cf. lat. hibernare – a ierna, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »