SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti. Vezi definitia »

jeruít², jeruítă, adj. (reg.; despre potecile din pădure) cu jaruri (marcaje) făcute, marcat. Vezi definitia »

SFÂRȘÍT², -Ă, sfârșiți, -te, adj. 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – V. sfârși. Vezi definitia »

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s. n.] – V. zdrăngăni. Vezi definitia »

ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Bine determinat; hotărât, cunoscut. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Din anume + suf. -it (după germ. bestimmt). Vezi definitia »