Definita cuvantului consolă
CONSÓLĂ s. f. 1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc. 3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ. 4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină. (<fr. console)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu consolă
BARCÁNĂ (‹ fr.) s. f. Dună caracteristică periferiei deșerturilor, în formă de potcoavă asimetrică cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vîntului, cu o înălțime medie de 15-20 m și o lungime de 200-800 m. Vezi definitia »
PERICORONARÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor moi care înconjură coroana unui dinte. [Cf. fr. péricoronarite]. Vezi definitia »
ASCENDÉNȚĂ s.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza]. Vezi definitia »
SARDELÚȚĂ, sardeluțe, s. f. Diminutiv al lui sardea. – Sardea + suf. -eluță. Vezi definitia »
marmúră (mármuri), s. f. – Rocă cristalină divers colorată. – Var. marmoră, (înv.) marmure. Mr. marmar, mr., megl. marmură. Lat. marmor (Pușcariu 1033; Candrea-Dens., 1054; REW 5368), cf. it. marmo, prov. marme, fr. marbre, sp. mármol, port. marmore. Der. din gr. μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai puțin probabilă. Nu e cuvînt popular, dar apare din sec. XVII. – Der. (în)mărmuri, vb. (a se împietri, a se întări), cf. megl. mărmurisi, calabr. ammarmurare; mărmuriu, adj. (marmorean); marmoreu, adj. (marmorean), din it. marmoreo. Vezi definitia »