CAZUÍSTICĂ s.f. Parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite, care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite pentru a ascunde situații false; (p. ext.) ingeniozitate, subtilitate, dibăcie (în argumentarea unor teze îndoielnice). [Gen. -cii. / < fr. casuistique]. Vezi definitia »

BANDÚRĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura) Vezi definitia »

IPOTÉZĂ s. f. 1. presupunere, supoziție enunțate pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la relația dintre anumite fenomene sau la legăturile dintre acestea și cauzele lăuntrice care le determină. 2. figură retorică constând în presupunerea unui lucru posibil sau nu, din care se trage o consecință. 3. (mat.) ansamblul elementelor date pe baza cărora se dezvoltă o demonstrație. (< fr. hypothèse) Vezi definitia »

ILUSTRÁTĂ, ilustrate, s.f. – V. ilustrat (2) [DEX'98] Vezi definitia »

PĂSTRUGÁRNIȚĂ, păstrugarnițe, s. f. Plasă specială formată din două rețele, dintre care una mai deasă, folosită pentru pescuitul cegii și păstrugii. – Păstrugă + suf. -arniță. Vezi definitia »