SFEN, sfenuri, s. n. Silicat natural de titan și de calciu cristalizat în sistemul monoclinic, de culoare galbenă-brună, lucios, frecvent în rocile eruptive. – Din fr. sphène. Vezi definitia »

ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află. ♦ (Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. – Fr. allogène (< gr.). Vezi definitia »

HAPTÉN s. n. substanță care, asociată cu o protidă, îi conferă calitățile unui antigen. (< fr. haptène) Vezi definitia »

EPARVÉN s. n. spavan. (< fr. éparvin) Vezi definitia »

ANTETRÉN s.n. Cele două roți (și trăsura pe care o poartă) care constituie partea de dinainte (detașabilă) a unui tun, a unei bucătării de campanie etc. [După fr. avant-train]. Vezi definitia »