LĂSÁT¹ s. n. Faptul de a lăsa. ◊ Lăsatul (sau lăsata) secului = (în practica religioasă creștină) ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului Paștelui); petrecere care are loc cu acest prilej. [Var.: lăsáta s. f. art.] – V. lăsa. Vezi definitia »

EFORÁT s.n. Demnitatea de efor; colegiul eforilor; eforie (1) [în DN]. [< fr. éphorat]. Vezi definitia »

UNIÁT, -Ă s. m. f. membru al unei biserici creștine orientale care după marea schismă s-a reunit cu biserca catolică. (< fr. uniate) Vezi definitia »

BÚNDESRAT s.n. 1. (Ist.) Adunare legislativă în Imperiul german. ♦ Consiliu federal. 2. Reuniune a membrilor puterii executive în Elveția. [< germ. Bundesrat]. Vezi definitia »

INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé. Vezi definitia »