Definita cuvantului berlină
BERLÍNĂ s.f. 1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. bérline, cf. it. berlina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu berlină
SÍXTĂ s. f. a șasea poziție de apărare la scrimă. (< fr. sixte) Vezi definitia »
rânsă1, rânse, s.f. (reg.) 1. inflorescență masculină a unor arbori; ament, mâțișor.2. curelușă ornamentală cu franjuri la pungă. Vezi definitia »
UNDIȘOÁRĂ, undișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui undiță. Vezi definitia »
caterincă, caterinci s. f. 1. cursă, capcană. 2. zgomot, gălăgie. 3. scandal; ceartă. 4. (inrl.) vorbe neserioase prin care interlocutorul este ironizat fără să-și dea seama. Vezi definitia »
PEPINIÉRĂ, pepiniere, s. f. 1. Teren rezervat pentru înmulțirea și formarea plantelor erbacee sau lemnoase până la plantarea lor pe locul definitiv. 2. P. anal. Crescătorie de animale. 3. Fig. Instituție, organizație etc. care pregătește un număr mare de oameni în vederea unei profesiuni, a unei activități etc., colectiv din care se pot recruta astfel de oameni. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. pépinière. Vezi definitia »