Definita cuvantului făcător
FĂCĂTÓR, -OÁRE, făcători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face, creează, realizează ceva. Compuse: făcător-de-bine = binefăcător. Făcător-de-rele = răufăcător. – Face + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu făcător
GRANIVÓR, -Ă adj. (despre animale, păsări) care se hrănește cu semințe. (< fr. granivore) Vezi definitia »
MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator. Vezi definitia »
MĂSLUITÓR, -OÁRE, măsluitori, -oare, s. m. și f. Persoană care măsluiește cărțile de joc. ♦ P. gener. falsificator, trișor. [Pr.: -lu-i-] – Măslui + suf. -tor. Vezi definitia »
UNIFLÓR, -Ă adj. (despre inflorescență, plante) cu o singură floare. (< fr. uniflore) Vezi definitia »
BĂTĂTÓR2, -OARE, bătători, -oare, adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția; izbitor. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ător. Vezi definitia »