Definita cuvantului făcător
FĂCĂTÓR, -OÁRE, făcători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face, creează, realizează ceva. Compuse: făcător-de-bine = binefăcător. Făcător-de-rele = răufăcător. – Face + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu făcător
DEZINHIBATÓR s. m. substanță psihotropă care poate produce dezinhibiție. (< dezinhiba + -tor) Vezi definitia »
URCIOR1, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. urceolus. Vezi definitia »
HIDROELEVATÓR s. n. dispozitiv pentru înlăturarea noroiului în lucrări de hidromecanizare; elevator hidraulic. (< fr. hydro-élevator) Vezi definitia »
NECONVINGĂTÓR, -OÁRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Ne- + convingător. Vezi definitia »
EIDOFÓR s. n. instalație pentru proiecția imaginilor de televiziune pe ecran cinematografic. (< fr. eidophore, engl. eidofor) Vezi definitia »