BOB² s.n. Elevator cu turn pentru ridicarea betonului și a altor materiale la înălțimea schelelor. [Pl. -buri. / < engl. bob]. Vezi definitia »

drob, droburi s. n. (vulg.) penis. Vezi definitia »

HELIOFÓB, -Ă, heliofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de heliofobie. 2. Adj. (Despre plante) Care nu suportă lumina solară, care crește în regiuni umbrite. [Pr.: -li-o- – Var.: eliofób, -ă adj., s. m. și f.] – Din heliofobie (derivat regresiv). Vezi definitia »

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer; (despre procese biochimice) care se produce într-un mediu lipsit de aer. – După fr. anaérobie. Vezi definitia »

BOB¹, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. – Din sl. bobŭ. Vezi definitia »