IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. Categorie estetică și filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♦ Figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – întrebare]. Vezi definitia »

PALEOFITOGRAFÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază morfologia plantelor fosile. (< fr. paléophytografie) Vezi definitia »

TELECOMUNICÁȚIE s. f. 1. transmitere și recepție la distanță a unor sunete, a unor semne sau imagini, folosind numai fenomenele electromagnetice sau optice. 2. legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ♦ sistem de ~ții = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. (< fr. télécommunication) Vezi definitia »

vaccináție (rar) (-ți-e) s. f., art. vaccináția (-ți-a), g.-d. art. vaccináției; pl. vaccináții, art. vaccináțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

IATROZOFÍE s. f. filozofia medicinei. (< fr. iatrosophie) Vezi definitia »