CHIHLIMBÁR (‹ tc.) s. n. Rășină fosilă provenită din unele specii de pin (Pinus succinifera), avînd culoare caracteristică galbenă ca mierea sau de ceară, fiind uneori brun-roșu sau verde-negru. Se topește la 300 ºC, arde cu flacără, se dizolvă în solvenți organici și se electrizează prin frecare. Prezintă incluziuni diverse (gazoase, pămîntoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se găsește în nisipurile glauconitice oligocene din Galiția, iar în România, îndeosebi pe valea Sibiciului și se numește rumanit și moldavit. Este folosit pentru confecționarea obiectelor de podoabă. Sin.: succin, ambră galbenă. Vezi definitia »

PECULIÁR, -Ă adj. referitor la peculiu. (< lat. peculiaris) Vezi definitia »

MUȘCHIULÁR, -Ă adj. v. muscular. Vezi definitia »

zlătár s. m., pl. zlătári Vezi definitia »

stupinár, stupinári, s.m. (reg.) stupar, apicultor. Vezi definitia »