Definita cuvantului biclorură
BICLORÚRĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu biclorură
sărăturícă s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »
BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Bloc de gheață format în regiunile polare, de-a lungul coastelor mării. V. aisberg. – Fr. banquise. Vezi definitia »
a intra în farandolă expr. (intl.) a fi complice la săvârșirea unei infracțiuni. Vezi definitia »
piatră spartă folosită pentru fundații și ramblee Vezi definitia »
CICLOALCHÉNĂ s. f. hidrocarbură ciclică nesaturată, cu o dublă legătură în moleculă. (< fr. cycloalkène) Vezi definitia »