corcolí, corcolésc, vb. IV (pop.) 1. a îngriji prea mult de ceva sau de cineva; a răsfăța, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocoloși, a răzgâia. 2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zăbovi. 3. (refl.) a se culca, a se ghemui. Vezi definitia »

împrăsilí, împrăsilésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se înmulți, a se reproduce, a se prăsi. Vezi definitia »

perpelí (perpelésc, perpelít), vb. – 1. A pîrli, a prăji. – 2. (Refl.) A se frige, a se încălzi (la soare). – 3. (Refl.) A se neliniști, a se consuma. – Var. părpăli, pîrpăli, pîrpoli, pîrpori. Sb. pripaliti (Tiktin; Candrea), tratat drept creație expresivă, datorită terminației sale în -li. – Der. perpeleală, s. f. (neliniște); perpelici, s. m. (Olt., copil zburdalnic); parpalec, s. m. (poreclă disprețuitoare dată grecilor), probabil combinație glumeață cu gr. πάλληξ, cf. palicar, calabr. paddecu „țăran grec, nătîng”; perpelit, adj. (bolnăvicios, gălbejit). – Cf. prepeleac. Vezi definitia »

pîrjolí (pârjolésc, -pârjolít), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s. n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s. f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucișare cu it. braciuola, ven. bresuola „vițel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226). Vezi definitia »

hali, halesc v. t. 1. a mânca (mai ales lacom și repede) 2. (fig.) a prinde, a captura. 3. (fig.) a învinge. Vezi definitia »