IDIOLALÍE, idiolalii, s. f. (Med.) Tulburare de vorbire constând în pronunțarea neinteligibilă a unor cuvinte. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiolalia. Vezi definitia »

INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio. Vezi definitia »

STEREOGRAMMETRÍE s.f. Stereofotogrammetrie. [Gen. -iei. / < fr. stéréogrammétrie]. Vezi definitia »

TAHIMETRÍE s. f. elem. taheometrie. Vezi definitia »

misăríe, misăríi, s.f. (reg.) măcelărie. Vezi definitia »