DISPÉRSIE, dispersii, s. f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiúne s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis. Vezi definitia »

RADIUMTERAPÍE s. f. metodă de tratament (al tumorilor maligne) cu radiu; curieterapie, gamaterapie. (< fr. radiumthérapie) Vezi definitia »

TURBÁȚIE s.f. (Geol.) Deplasare a materiei în sol sau în depozitele mobile superficiale sub acțiunea înghețului și dezghețului. [Gen. -iei. / < germ. Turbation]. Vezi definitia »

FITONIMÍE s. f. nomenclatură a plantelor. (< fr. phytonymie) Vezi definitia »

ȚEVĂRÍE, țevării, s. f. 1. Totalitatea țevilor unei instalații, ale unui aparat etc. 2. Atelier, secție dintr-o întreprindere în care se fabrică și se prelucrează țevi. Țeavă + suf. -ărie. Vezi definitia »