Definita cuvantului fărâmătură
FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitúră, fărmătúră s. f.] – Fărâmă + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fărâmătură
ORCHESTRÍNĂ s.f. (Muz.) Orchestră mică de muzică ușoară. [< it. orchestrina]. Vezi definitia »
potécă (potéci), s. f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mișcare”. – Der. potecuță, s. f. (diminutiv al lui potecă); potecaș, s. m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834). Vezi definitia »
a băga o pilă expr. a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine; a face trafic de influență. Vezi definitia »
ETOTÉHNICĂ s.f. Sistem de reguli de conduită morală; tehnică morală. [< etos + tehnică]. Vezi definitia »
BUTILÉNĂ, butilene, s. f. Butenă. – Din fr. boutilène. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z