prelínge, prelíng, vb. III (reg.) a linge îndelung, a netezi bine cu limba (vaca prelinge vițelul la naștere). Vezi definitia »

FARÍNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care pornește de la cavitatea bucală și sfârșește la esofag și care constituie locul de încrucișare a căilor respiratorii cu calea digestivă. – Din it. faringe Cf. fr. pharynx. Vezi definitia »

a-i sparge (cuiva) ghiocul expr. (er. – d. bărbați) a avea un contact sexual brutal. Vezi definitia »

MICROSPORÁNGE, microsporange, s. n. Sporange în care se dezvoltă microsporii. – Din fr. microsporange. Vezi definitia »

RELÉGE, relegi, s. f. (Înv.) Religie. – Contaminare între religie și lege. Vezi definitia »