HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

CILINDRURÍE s. f. prezența în urină a cilindrilor de origine renală. (< fr. cylindrurie) Vezi definitia »

HEPATOSTOMÍE s. f. creare operatorie a unei derivații biliare, prin fixare la piele. (< fr. hépatostomie) Vezi definitia »

COLPALGÍE s. f. durere vaginală; colpodinie. (<fr. colpalgie) Vezi definitia »

POLENIZÁȚIE s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation]. Vezi definitia »