RECIPIÉNT s. n. 1. vas pentru colectarea, păstrarea sau transportul unor materiale solide (în stare de granule sau de pulbere) ori a unor substanțe lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. (< fr. récipient, lat. recipiens) Vezi definitia »

DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient. Vezi definitia »

evenimént (eveniménte), s. n. – Întîmplare importantă, fapt însemnat. Rezultat din fr. évènement, încrucișat cu it. avvenimento. Vezi definitia »

RUBEFIÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care irită și înroșește pielea. (< fr. rubéfiant) Vezi definitia »

LABFERMÉNT s. n. enzimă a sucului gastric la mamifere, care coagulează laptele în mediu natural sau ușor acid; chimază; cheag. (< fr. labferment) Vezi definitia »