TOPÁZ s.n. Silicat natural de aluminiu și fluor, piatră prețioasă de culoare galbenă. [< fr. topaze, cf. lat. topazus, gr. topazos – din insula Topazos de la Marea Roșie]. Vezi definitia »

raz (rázuri), – 1. Unealta cioplitorului de piatră. – 2. Răzuitoare. Sl. razŭ „tăiș” (Tiktin), cf. sb. raz. S-a contaminat cu a arde „a răzui”, schimbînd într-un anumit fel semantismul cuvîntului sl., în așa fel încît der. exprimă mai curînd ideea de „a răzui” sau „a nivela” decît cea de „a tăia”. Der. răzui, vb. (a îndepărta un strat; a nivela); răzuitoare, s. f. (unealtă de ras); răzuitură, s. f. (radere); răzătoare, s. f. (unealtă cu care se rade); răzuș, s. n. (daltă, otic, răzuitoare, frînă la războiul de țesut; sapă); răzușe, s. f. (Trans., răzuitor); răzălui, vb. (a răzui), din mag. reszelni (Cihac, II, 623; Gáldi, Dict., 154); răzălău, s. m. (Mold., Banat, răzător). Vezi definitia »

miráz (mirázuri), s. n. – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz. Tc. miras, din arab. mῑrăț (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I, 60), cf. ngr. μιράσι, bg., sb. miraz. Vezi definitia »

PERICLÁZ s. n. Oxid de magneziu natural, cristalizat. – Din fr. périclase. Vezi definitia »

păpláz, păplázuri, s.n. (reg.) fiecare dintre lemnele care țin pe loc piatra zăcătoare la moară. Vezi definitia »