ÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică; o centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. ♦ ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik) Vezi definitia »

NEOROMÁNTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neoromantismului. (< fr. néo-romantique) Vezi definitia »

SONOMÉTRIC, -Ă, sonometrici, -ce, adj. (Fon.) Referitor la sonometrie, de sonometrie. – Din fr. sonométrique. Vezi definitia »

BICÍSNIC, -Ă, adj. v. becisnic. Vezi definitia »

BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. (În sintagma) Bionică informațională= ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). Vezi definitia »