BĂLBÍȘĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina înaltă de 30-120 cm, acoperită de peri aspri și cu flori roșii, mai rar albe (Stachys silvatica). Vezi definitia »

MANÉLĂ, manele, s. f. Piesă de lemn brut, cu lungime variind după întrebuințări, folosită mai ales în construcții. – Din it. manella. Vezi definitia »

MEZODUODENÍTĂ s. f. inflamație a mezenterului duodenului. (< fr. mésoduodénite) Vezi definitia »

nădrăgúlă, nădrăgúle, s.f. (reg.) mătrăgună. Vezi definitia »

BALÉNĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Nume dat unor mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, răspîndite în toate oceanele, dar mai ales în zonele reci și temperate cuprinzînd peste 80 de specii, cele mai mari atingînd lungimea de 30 (33) m și greutate de 150 (160) t, avînd în loc de dinți niște lame cornoase lungi (fanoane), corpul fusiform și membrele anterioare transformate in lopeți. Se vînează pentru carne, grăsime, fanoane și piele. Cea mai cunoscută specie este b. albastră (Balenoptera musculus). 2. Lamelă flexibilă, fabricată din fanoane de b. (1), din oțel, din materiale plastice etc., folosită la confecționarea corsetelor, a umbrelelor, la fixarea gulerelor cămășilor etc. Vezi definitia »