ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium. Vezi definitia »

naiugíu, naiugíi, s.m. (înv.) cântăreț din nai; naist. Vezi definitia »

MONOPÓDIU s.n. (Biol.) Mod de ramificație a tulpinii în care axul principal crește neîncetat. [Pron. -diu. / < germ. Monopodium]. Vezi definitia »

ASIGURATÓRIU, -IE adj. De asigurare, pentru asigurare. [< asigura + -toriu]. Vezi definitia »

JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitatea juraților¹ care intră în componența curților cu juri. – Din fr. jury. Vezi definitia »