FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, literatură care rupe forma de conținut, tinzând să supraaprecieze forma operei în dauna conținutului, să considere forma un scop în sine și nu ca expresie a conținutului. 2. Atitudine caracterizată prin respectarea birocratică, strâmtă și superficială a formalităților. ♦ Atitudine de politețe conformistă, protocolară, exagerată. ◊ Formalism etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale. [Cf. fr. formalisme, it. formalismo, rus. formalizm]. Vezi definitia »

PLATONÍSM s.n. 1. Concepția filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, care considerau lumea „ideilor veșnice” drept singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare a celei dintâi. 2. Iubire platonică. [Cf. fr. platonisme, it. platonismo < Platon – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

MONOLINGVÍSM s. n. Întrebuințare a unei singure limbi (cea maternă) de către același individ sau același grup social. – Din fr. monolinguisme. Vezi definitia »

REUMATÍSM s.n. 1. Boală caracterizată prin inflamarea organelor aparatului locomotor și cardiovascular, prin dureri și tulburări diverse influențate de factorii climatici. 2. Durere reumatică; reumă. [Pron. re-u-, pl. -me, -muri. / < germ. Rheumatismus, lat. rheumatismus, cf. gr. rheumatismos, fr. rheumatisme]. Vezi definitia »

HIPNOTÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei; totalitatea procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei terapeutice. – Din fr. hypnotisme. Vezi definitia »