Definita cuvantului bon
BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bon
FANTASTRÓN s.n. (Telec.) Circuit electronic pentru formare de impulsii cu frontul liniar variabil, acționat de impulsii aplicate din exterior. [< fr. phantastron]. Vezi definitia »
KRIPTÓN s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, incolor, fără miros și fără gust. – Din fr. krypton. Vezi definitia »
afión, s. m. – Narcotic, stupefiant. – Mr. afione. Tc. afyon, afyun, care provine, prin arab. afyūn, din gr. ὄπιον (Roesler 580; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 25); cf. ngr. ἀφιόνι, alb., bg. afion. În rom. desemnează un soporific nedeterminat, fiindcă opiul (opiu, s. m., din fr. opium) a fost necunoscut pînă în epoca actuală. Vezi definitia »
CARDÓN s.m. Plantă erbacee de grădină, cu flori roșii-violacee, având întrebuințări culinare. [< fr. cardon]. Vezi definitia »
SCIENCE-FICTION subst. Literatură, film cu caracter științifico-fantastic. ◊ (Adjectival) Literatură science-fiction. [Pr.: sá-iăns-ficșăn. – Abr.: SF] – Din engl. science-fiction. Vezi definitia »