Definita cuvantului bon
BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bon
COMPANIÓN, -OÁNĂ s. m. f. camarad, tovarăș; însoțitor. (< fr. compagnon) Vezi definitia »
ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. – Fr. antiphone. Vezi definitia »
CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui etc.) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)- (lat. cum-). Vezi definitia »
ACORDEÓN s.n. Instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și cu clape. [Pron. -de-on, pl. -oane. / < fr. accordéon, cf. germ. Akkordeon]. Vezi definitia »
MIRON Vezi definitia »