Definita cuvantului bonitate
BONITÁTE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plată și de credit. [< germ. Bonität, cf. lat. bonitas].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bonitate
BĂNĂȚENÉȘTE adv. Ca în Banat, ca bănățenii. ♦ În graiul bănățean. – Bănățean + suf. -ește. Vezi definitia »
LOIALITÁTE s.f. Sinceritate (în purtări etc.); lealitate. [Pron. lo-ia-, var. loaialitate s.f. / < loial + -itate, după fr. loyauté]. Vezi definitia »
MISLÉTE s. m. invar. Numele literei m din alfabetul chirilic. – Din sl. myslite. Vezi definitia »
INEXCITABILITÁTE s.f. Lipsă de excitabilitate. [Cf. fr. inexcitabilité]. Vezi definitia »
AFABILITÁTE s. f. însușirea de a fi afabil. (< fr. affabilité, lat. affabilitas) Vezi definitia »