Definita cuvantului bonitate
BONITÁTE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plată și de credit. [< germ. Bonität, cf. lat. bonitas].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bonitate
zălíște (reg.) s. f., g.-d. art. zălíștii; pl. zălíști Vezi definitia »
EXSANGUITÁTE s. f. însușirea de a fi exsanguu. (< exsanguu + -itate) Vezi definitia »
RATÍTE s. f. pl. (Zool.) Acarinate. – Din fr. ratites. Vezi definitia »
superficialménte adv. (înv.) în mod superficial; fără profunzime; formal. Vezi definitia »
peștele de la cap se împute prov. (pop.) într-o comunitate / societate corupția începe de la nivel înalt. Vezi definitia »