CHIRÁNDĂ, chiránde, s. f. (Var.) Pirandă. (cf. pirandă) Vezi definitia »

făfălúgă, făfălúgi, s.f. (reg., înv.) 1. figură comică, curioasă. 2. bufon, farsor, măscărici. 3. glumă proastă. Vezi definitia »

PASERIFÓRMĂ, paseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări ai căror pui ies din ou golași și orbi; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. – Din fr. passeriformes. Vezi definitia »

JAMBIÉRĂ s.f. Învelitoare de pânză sau de piele care acoperă gamba piciorului; este purtată mai ales la sport. ♦ Parte a unei armuri care proteja gamba piciorului. [Pron. -bi-e-. / < fr. jambière]. Vezi definitia »

răchítă (răchíte), s. f. – Numele mai multor specii de salcie (Salix fragilis, S. incana, S. viminalis, S. purpurea). – Var. richită. Sl. rakyta (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49), cf. bg., sb., cr., slov. rakita, ceh. rakyta, pol. rokita, mag. rakottya. – Der. răchitan, s. m. (plantă, Lythrum salicaria); răchitar, s. m. (fluturele lui Cossus ligniperda); răchitiș, s. n. (mulțime de răchite); răchițea, s. f. (plantă, Vaccinium oxycoccos); răchițică, s. f. (nume de arbuști, Epilobium angustifolium, Elaeagnus angustifolia). Arichiță, s. f. (zer), hapax atestat în Oltenia, poate fi același cuvînt cu răchită, richită și se explică prin obiceiul de a pune brînza pe o împletitură sau un tipar de răchită, cf. it. giunco „răchită”, giuncata „brînză”, fr. jonchée „rogojină de răchită” și „brînză” (după Hasdeu, 1643, din lat. *alicŭla ‹ alica „secară-albă; alac”, cf. P. Papahagi, Notițe etim. 1 și DAR; după Diculescu, Elementele, 453, din lat. *alicula ‹ gr. *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „tunică”). Vezi definitia »