RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie. ◊ treaptă, situație socială. ◊ locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir. ♦ (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. (< fr. rang) Vezi definitia »

PÉCHING s.n. 1. Țesătură de mătase naturală cu dungi, făcută din fire de grosimi diferite sau divers colorate. 2. Rasă de rațe cu penajul alb. [Cf. Peking – capitala Republicii Populare Chineze]. Vezi definitia »

BROWNING [bráuniŋ], John Moses (1855-1926), constructor de arme de foc american. A inventat pistolul care-i poartă numele, patentat în Belgia în 1896, aflat și în dotarea armatei române. Vezi definitia »

CRÓSING s.n. (Tehn.) Construcție care asigură încrucișarea subterană a doi curenți de aer dirijați unul deasupra celuilalt în galeria unei mine. [Scris și crossing < engl. crossing]. Vezi definitia »

MERÍNG, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Var.: meréng s. m.] – Din fr. meringue. Vezi definitia »