Definita cuvantului brandenburg
BRANDENBÚRG s.n. Șnur sau găitan care se coase ca podoabă pe pieptul unor haine. [Pl. -guri. / cf. fr. brandenbourg].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu brandenburg
INSELBERG s. n. munte din regiunile tropicale sau de deșert, rămas izolat dintr-un masiv muntos demolat. (< germ. Inselberg) Vezi definitia »
BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg. Vezi definitia »
burg (búrguri), s. n. – Oraș, cetate. Fr. bourg.Der. burghez, s. m. (persoană din burghezie; materialist), din fr. bourgeois, cu schimbare a suf. -ois în -ez; burghezie, s. f. (clasă socială urbană); burghezime, s. f. (burghezie); burgrav, s. m., din fr. burgrave. Vezi definitia »
sîrg s. n. – Silință, străduință. Probabil din sl. usrŭdije „străduință”, cf. osîrdie, prin intermediul sb., cf. sb. srgati se „a se îngrămădi”, srg „prăjină pentru uscat rufele”, srdačka „mosorelul suveicii”. Pare a fi dubletul lui sîr,. s. n. (Banat, grijă), der. nisîruință, s. f. (Banat, neglijență). Explicația bazată pe mag. sürgős „grăbit”, care derivă tot din sl. usrŭdije (Cihac, II, 321; Gáldi., Dict., 96), este incertă. Der. sirgui, vb. (înv., a forța, a constrînge; înv., a se zori; refl., a-și da silința, a se forța); sîrguință (var. sîrguială), s. f. (silință, străduință); sîrguitor (var. sîrguincios), adj. (activ, harnic). Vezi definitia »
BEERENBERG, vulcan stins în ins. Jan Mayen (M. Groelandei). Alt.: 2.277 m (cel mai înalt vf. din ins.). Cel mai nordic vulcan de pe glob (71º lat. N). Ghețari. Descoperit în 1614 de navigatorul Jan Mayen. Numit și Muntele Urșilor. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z