Definita cuvantului branșament
BRANȘAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu branșament
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent. Vezi definitia »
VIVIFIÁNT, -Ă adj. însuflețitor, dătător de putere. (< fr. vivifiant) Vezi definitia »
COMANDÁNT s.m. Cel care deține comanda (unei unități militare, a unei expediții, a unei nave etc.) [Cf. fr. commandant, it. comandante]. Vezi definitia »
CRIÁNT, -Ă, crianți, -te, adj. (Franțuzism) Țipător (1). Culori criante. [Pr.: cri-ant] – Din fr. criant. Vezi definitia »
INSINUÁNT, -Ă Care (se) insinuează. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. insinuant]. Vezi definitia »