Definita cuvantului branșament
BRANȘAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu branșament
INGREDIÉNT s. n. 1. substanță accesorie din compoziția unui medicament, aliment etc. 2. ceea ce concură la un rezultat. (< fr. ingrédient, lat. ingrediens) Vezi definitia »
coperămấnt, coperămínte, s.n. (înv.) 1. înveliș, acoperământ. 2. colibă, cort. 3. coperiș, casă. 4. capac. 5. loc de adăpost, azil; protecție, ocrotire. Vezi definitia »
a se reduce la sentiment expr. (prst.) a refuza banii unui client; a reduce tariful. Vezi definitia »
CUADRÁNT s. n. v. cvadrant. Vezi definitia »
RADIOELEMÉNT s. n. element chimic radioactiv. (< fr. radioélément) Vezi definitia »