HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv. – Din fr. hypertrophie. Vezi definitia »

CARDIOPEXÍE s. f. metodă chirurgicală pentru revascularea miocardului în insuficiența coronariană organică. (< fr. cardiopexie) Vezi definitia »

IZOMETROPÍE s. f. ametropie egală la ambii ochi. (< fr. isométropie) Vezi definitia »

STIHÍE, stihii, s. f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare. ♦ Fiecare dintre elementele considerate în concepțiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor și corpurilor din natură. 2. (În superstiții) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii. ♦ Fig. Himeră, nălucă. 3. (Poetic) Pustietate, singurătate, sălbăticie. – Din sl. stihija. Vezi definitia »

ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [Gen. -iei. / < fr. odontométrie]. Vezi definitia »